Odata in timp ce eram la Colegiu, am avut o discutie cu cineva despre religie. Eram crestin doar de cativa ani si persoana cu mare vorbeam nu era crestina. Amandoi am abordat discutia cu intentia de a dovedi celuilalt adevarul. Aveam de gand sa ii dovedesc ca Crestinismul este singura cale de a trai iar el avea de gand sa-mi dovedeasca ca Dumnezeu e mort.

La jumatatea conversatiei noastre a spus ceva care a blocat discutia noastra. M-a blocat definitiv, dar nu l-am lasat sa stie lucrul asta. El a spus “Religia ta nu este nimic mai mult decat o carja.” Mandria mea a fost ranita. Ce spunea el defapt era ca mintea mea era slaba si ca sa umplu acest gol aveam nevoie de ajutor. Aveam nevoie de o carja care sa ma ajute in viata, pentru ca nu o puteam face de unul singur. El la randul lui gresea, “nu avea nevoie de nici un ajutor.” Afirmatia lui mi-a luat avantul; cum puteam sa trec peste afirmatia lui. Din ce unghi puteam privi aceasta afirmatie ca sa ma scap cu bine, si in cele din urma sa dovedesc ca el gresise.

Cateva zile dupa discutie si dupa ce am intors pe toate partile de sute de ori acest lucru, Duhul Sfant m-a eliberat din capcana in care eram. Era timpul sa imi recunosc mandria si sa ma predau. Aceasta persoana avea dreptate. Crestinismul, ci mai degraba Isus, este carja mea. Sunt slab si am nevoie de ceva de care sa ma sprijin. Dar Isus este mult mai mult decat carja mea, El este scaunul meu cu rotile, El este aparatul care ajuta plamanii mei sa respire, El este aparatul care pulseaza sange in venele mele. Dupa aceasta, nu am mai avut nici o problema sa recunosc ca sunt slab si ca am nevoie de ajutor. Nu am mai avut nici o problema sa recunosc ca aceasta persoana castigase dezbaterea.

Mi se pare interesant ca la sfarsitul zilei, am avut aceeasi parere despre Crestinism. Nu imi pot inchipui totusi, ca felul in care vedem lucrurile, ii da lui aceeasi pace pe care mi-o da mie. Nu am mai vazut aceasta persoana de 10 ani; nu am nici o idee unde s-ar afla sau ce face cu viata lui. Singura mea speranta pentru el este ca taria lui a scazut si a simtit nevoia unei carje, la fel ca mine.

“Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul şi flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. Pot totul in Hristos, care ma intareste.” Filipeni 4:12-13

M. C. Babcock