Astazi am terminat de citit ultima predica din cartea “Trezirea” de Martin Lloyd Jones si am vrut sa impartasesc putin din ce m-a incurajat pe mine. Ultima lui predica a fost luata din Isaia 64:1 “O! de ai despica cerurile, si Te-ai pogora, s-ar topi muntii inaintea Ta.” Isaia striga catre Dumnezeu cu tot ce este in el, ca Dumnezeu sa actioneze in mila. In ciuda pacatului lor, idolatriei lor, parasirII legamantului, Isaia striga catre Dumnezeu sa faca ceva, ca numele Lui Dumnezeu sa nu fie dat de rusine, si prezenta Lui sa fie desfatarea poporului Sau.

Strigatul lui Isaia este bazat, pe nimic altceva, decat gloria numelui lui Dumnezeu. El stia bine ca meritau ceea ce primisera (captivitatea, distrugere, incercari de foc). Dar Isaia isi aminteste cum Dumnezeu a lucrat in trecut in perioade similare de neasculatare. O largimea, lungimea, adancimea si inaltimea dragostei Lui. Indurarile Lui sunt fara de sfarsit. Da, mania este starnita dar bucuria si bunatatea Lui sunt noi in fiecare dimineata.

Starea bisericii aici in Romania este foarte disperata. Biserica cade si numele Domnului este batjocorit. Striga “Pace, pace!!!” cand nu este nici un fel de pace. Dar Dumnezeu!!! Dumnezeu este extrem de capabil sa faca mai mult decat cerem sau gandim noi. De dragul numelui Sau, EL poate trezi pe cei ce dorm. Poate sufla viata in cei morti! Avem o speranta mare, ca El va lucra. O Dumnezeule!!! Despica cerurile si fa sa cada ca ploia Duhul Tau. Mustrane de pacatul nostru si condune la Hristos stanca noastra.

Am fost incurajat sa dau inainte…sa ma rog…sa nadajduiesc!!! Dumnezeul nostru este extraordinar, vrednic de lauda!!! Va las cu un citat de John Newton.

Vii in fata unui Rege;

Adu cu tine cereri mari;

Caci harul si puterea Lui sunt astfel,

Ca nimeni nu poate sa ceara prea mult.