FLASHBACK
Acum o luna mi-am revazut un prieten din adolescenta si de atunci tot incerc sa fac o retrospectiva a perioadei mele de inainte si de dupa ce am devenit crestin nu doar cu numele.
2004.
Eram insetat de cunoastere, cu plete in vant si cu “metale” in cap, cu flower-power in piept si cu un anturaj nesanatos plin cu nonconformisti. Eram extrem de dezorientat cu privire la viata si nici eu nu-mi dadeam seama de asta. Nu ascultam nimic din ce mi se zicea, eram impotriva a tot ce e normal si eram adeptul unei complaceri intr-o stare de sufocare. L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un moment care nu putea sa fie mai bun; eram coplesit de tot felul de intrebari fara raspuns, de filosofii inutile. L-am cunoscut pe Tim, pastorul meu, in parc din curiozitate si am inceput sa vorbesc cu el despre arta. Nici nu-mi aduc aminte cand m-am trezit punandu-i intrebari despre Dumnezeu. Am plecat acasa cu o pace ciudata pe care nu o mai experimentasem pana atunci. In noaptea aceea si in cele ce au urmat am invatat ce inseamna rugaciunea pentru prima data, in cuvinte simple dar sincere, si am constientizat ca Dumnezeu m-a ales pentru Imparatia Sa, fara ca eu sa fac ceva pentru asta, dimpotriva, traind ca un rebel fara cauza. Dupa o luna, cred, am inceput sa merg la biserica. Nu m-am simtit nicio clipa stingherit de ceva. Simteam ca acolo imi este locul. Oameni necunoscuti de mine ma priveau bucurosi si erau fericiti, constienti de prezenta Domnului in mijlocul lor. Au devenit imediat prietenii mei si acum sunt familia mea pe care o iubesc din toata inima mea. Dumnezeu a lucrat prin ei atat de miraculos prin incurajari si sfaturi, prin ajutor si imbarbatari incat am realizat ca mai bine e o eternitate traita in Casa Sa decat o viata de minciuni lumesti.
Am simtit si am imbratisat schimbarea aceea cu toata inima si dupa ce am invatat ce inseamna botezul, mi-am dorit imediat sa Il marturisesc pe Dumnezeu, chiar daca la cateva luni am inceput sa am probleme foarte mari acasa din cauza asta. Nu conteaza incercarile lumesti, atunci cand ai Providenta Divina si Duhul sfant care traieste in tine. [Efeseni 1:13 – Si voi, dupa ce ati auzit cuvintul adevărului (Evanghelia mintuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care fusese fagaduit.] Isus a fost salvarea mea de la o viata ratata.
Au trecut 4 ani si simt din toata inima cum viata mea adevarata a inceput de atunci, din nimic si intuneric. Dumnezeu stie tot ce este bun pentru tine. Nu trebuie sa iti faci griji cu privire la lucruri lumesti. Promisiunile Lui sunt adevarate si se implinesc mereu, Cuvantul Lui este viu si lucrator si stim ca toate lucrurile lucreaza impreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau. E o bucurie nespusa pentru mine ca in timp de suferinta sa imi revin miraculos si sa-I multumesc Domnului pentru ajutorul Lui, sa strig numele Lui cand sunt in incercari, dar si in fericire, sa ma incred in Domnul din toata inima mea si sa nu ma bizuiesc pe intelepciunea mea, sa Il recunosc in toate caile mele, si El sa imi netezeasca cararile.
Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin.
P.S.: Apropo, prietenul cu care m-am intalnit acum o luna tocmai iesise de la dezintoxicare. Inainte vroia sa devina filosof.
-Ramon Gorjanu
Bravo frateeeeeeeee…o sa ma rog ca Dumnezeu sa iti foloseasca marturia pentru a aduce noi suflete la El…ma bucur ca a avut Dumnezeu mila de tine si sunt sigur ca te va folosi,pentru a propovadui evanghelia Sa mantuitoare si altora …suntem fericiti ca te avem si speram ca in continuare sa auzim numai lucruri ziditoare de la si „dinspre” tine.Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te umple de har in continuare .tai tai TINERETU’ CCP
Slava Domnului pentru harul Lui suveran. „Caci Dumnezeu, care a zis: ‘Sa lumineze lumina din intunerec’, ne-a luminat inimile, pentruca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos.”
Ma bucur foarte mult ca El te a ales, ti-a dat credinta si pocainta si ca acum esti fratele meu in Cristos.
Mi-a placut mult felul in care ai povestit marturia ta. Dar ce s-a intamplat cu prima poza????
Ramon ma bucur mult sa vad lucrarea lui Dumnezeu in viata ta. El cu adevarat este salvarea noastra!!!
Si eu ma bucur sa te am de frate in credinta.Domnul sa te intareasca in harul sau.chiar asa,poate ne arati si PRIMA POZA.
Prima poza s-a intors… Iata-l pe Ramon cu pletele in vant la botezul lui… 😉
Tocmai am citit marturia ta Ramon si m-am gandit ca intr-adevar toti cei care il cunosc pe Domnul am fost mai inainte in intuneric si nimeni, Dar Domnul prin puterea si dragostea Lui nemarginita, ne-a facut copiii Lui. Ma bucur atunci cand Domnul mai adauga la inaintarea Imparatiei Lui. Deasemenea ma bucur sa vad cum lucreaza Dumnezeu in copii Lui. El este vrednic de toata lauda noastra.
Ramon Valcea e cu tine !
nu te schimba