Marturia lui C. J. Mahaney

Daca intelegeti engleza merita sa auziti marturia lui C. J. Harul lui Dumnezeu este asa de mare!

Read Full Post »

Marturia lui Krista Hahne

Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.” 2 Timotei 1:7

„Nu! Te rog!” Cuvintele pline de panica ale mamei au patruns in somnul meu si m-au facut sa ma refugiez in scaunul din colt unde stateam ghemuita si ingrozita cu ochii atintiti pe usa. Asta era singurul lucru care ma mai separa de vocile inabusite si de protestele pline de angoasa venite din sufragerie. In timp ce stateam acolo ingrozita chiar si bariera aceea imaginara s-a evaporat. Un politist statea in pragul usii, evaluand camera dezordonata, forma trupului meu sfrijit de doar 8 ani, si pe fratele meu Billy si sora mea Trudi care inca dormeau pe jos in sacii de dormit. Ofiterul a parut surprins cand ne-a gasit.

„Stai acolo!” a comandat si s-a retras.

O masina s-a oprit afara, poarta a fost trantita si am auzit un bocanit insistent la usa din spate. Apoi l-am auzit pe tata informand politistii „Eu sunt sotul ei instrainat.„

„Ce inseamna instrainat?” ma intrebam, nestiind ca insemna divortat. Dar o data cu prezenta lui un licar mic de speranta a izvorat. Tati era aici.

Tati a fost intotdeauna salvatorul meu, ca in basme. El era Fat Frumosul meu, sosind sambata in Porsche-ul sau verde ca smaraldele, luandu-ne pe noi copiii din viata imprevizibila pe care o duceam cu mama, si ducandu-ne la casuta mica dar ordonata in care locuia impreuna cu bunicii mei in Santa Monica. El ne ducea in parc sau ne punea discuri pe fonograful lui, nimic iesit din comun dar erau licaririle unei vieti diferite. Acolo eram ca o familie normala. La cina bunicul meu, plapand dar demn, prezida peste masa aranjata cu lumanari si fata de masa alba imaculata, in timp ce bunica se agita sa o incarce cu tot felul de lucruri minunate: friptura la cuptor, piure si sos, gelatina dulce si placinta cu fundul negru incarcata cu frisca. Cina, acasa, era continutul unei conserve pe care o rasturnam intr-o tigaie si o incalzea: conserva de carne, tocana sau ravioli. Mama manca aplecata peste aragaz in timp ce scaunele noastre puse langa bufet aveau ca priveliste peretele. Nu stiu de ce, dar acasa nu-mi prea era foame.

Read Full Post »

Marturia #4

Luam droguri in fiecare zi, in ultimii cinci ani. LSD era drogul de preferat pentru mine desi il uram. LSD iti da halucinatii de la 8 la 10 ore, numit “calatoria”…Luam Speed, Downers, Hashish, si Marihuana in fiecare zi din momentul in care ma trezeam pana cand mergeam la culcare, si beam mult vin ca sa ma linistesc, sa pot adormi. Luam LSD de cel putin trei ori pe saptamana, pentru circa trei ani, si creierul meu s-a prajit si mi-am pierdut abilitatea de a citi. Ma simteam mizerabil si incercam sa gasesc un scop in viata, fara sa reusesc lucrul asta. Imi uram viata, uram drogurile dar totusi eram prins. Avusesem multe intalniri cu Crestini care ma evanghelizau pe plaja, si nu puteam crede cat de fericiti erau chiar daca la momentul respectiv nu puteam recunoaste acest lucru. Intr-un anumit moment, cu doi ani inainte ca Duhul Sfant sa ma conduca la Mantuitor, imi aduc aminte ca plangeam in patul meu pentru ca stiam ca sunt prea rau pentru a fi precum crestinii care impartasisera Evanghelia cu mine in aceea zi.

Apoi, a venit ziua Craciunului, in 1970. Eram la un concert rock in Laguna Canyon, California, unde cantau formatii locale. Erau multe droguri, chiar un elicopter zbura deasupra din care erau aruncate mii de plicuri cu tablete de LSD. Luasem o doza mare de LSD, si cu cat drogul isi facea mai mult efectul realizam ca va fi prea mult pentru mine sa fiu in aceea multime.

Read Full Post »

Marturia #3

FLASHBACK

Acum o luna mi-am revazut un prieten din adolescenta si de atunci tot incerc sa fac o retrospectiva a perioadei mele de inainte si de dupa ce am devenit crestin nu doar cu numele.

2004.

Eram insetat de cunoastere, cu plete in vant si cu “metale” in cap, cu flower-power in piept si cu un anturaj nesanatos plin cu nonconformisti. Eram extrem de dezorientat cu privire la viata si nici eu nu-mi dadeam seama de asta. Nu ascultam nimic din ce mi se zicea, eram impotriva a tot ce e normal si eram adeptul unei complaceri intr-o stare de sufocare. L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un moment care nu putea sa fie mai bun; eram coplesit de tot felul de intrebari fara raspuns, de filosofii inutile. L-am cunoscut pe Tim, pastorul meu, in parc din curiozitate si am inceput sa vorbesc cu el despre arta. Nici nu-mi aduc aminte cand m-am trezit punandu-i intrebari despre Dumnezeu. Am plecat acasa cu o pace ciudata pe care nu o mai experimentasem pana atunci. In noaptea aceea si in cele ce au urmat am invatat ce inseamna rugaciunea pentru prima data, in cuvinte simple dar sincere, si am constientizat ca Dumnezeu m-a ales pentru Imparatia Sa, fara ca eu sa fac ceva pentru asta, dimpotriva, traind ca un rebel fara cauza. Dupa o luna, cred, am inceput sa merg la biserica. Nu m-am simtit nicio clipa stingherit de ceva. Simteam ca acolo imi este locul. Oameni necunoscuti de mine ma priveau bucurosi si erau fericiti, constienti de prezenta Domnului in mijlocul lor. Au devenit imediat prietenii mei si acum sunt familia mea pe care o iubesc din toata inima mea. Dumnezeu a lucrat prin ei atat de miraculos prin incurajari si sfaturi, prin ajutor si imbarbatari incat am realizat ca mai bine e o eternitate traita in Casa Sa decat o viata de minciuni lumesti.

Am simtit si am imbratisat schimbarea aceea cu toata inima si dupa ce am invatat ce inseamna botezul, mi-am dorit imediat sa Il marturisesc pe Dumnezeu, chiar daca la cateva luni am inceput sa am probleme foarte mari acasa din cauza asta. Nu conteaza incercarile lumesti, atunci cand ai Providenta Divina si Duhul sfant care traieste in tine. [Efeseni 1:13 – Si voi, dupa ce ati auzit cuvintul adevărului (Evanghelia mintuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care fusese fagaduit.] Isus a fost salvarea mea de la o viata ratata.

2008.

Au trecut 4 ani si simt din toata inima cum viata mea adevarata a inceput de atunci, din nimic si intuneric. Dumnezeu stie tot ce este bun pentru tine. Nu trebuie sa iti faci griji cu privire la lucruri lumesti. Promisiunile Lui sunt adevarate si se implinesc mereu, Cuvantul Lui este viu si lucrator si stim ca toate lucrurile lucreaza impreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau. E o bucurie nespusa pentru mine ca in timp de suferinta sa imi revin miraculos si sa-I multumesc Domnului pentru ajutorul Lui, sa strig numele Lui cand sunt in incercari, dar si in fericire, sa ma incred in Domnul din toata inima mea si sa nu ma bizuiesc pe intelepciunea mea, sa Il recunosc in toate caile mele, si El sa imi netezeasca cararile.

Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava în veci! Amin.

P.S.: Apropo, prietenul cu care m-am intalnit acum o luna tocmai iesise de la dezintoxicare. Inainte vroia sa devina filosof.

-Ramon Gorjanu

Read Full Post »

Marturia #2

Am crescut intr-o familie ortodoxa , stiind de existenta unui Dumnezeu care era in ceruri si nimic mai mult despre acest Dumnezeu.Am fost invatata sa ma rog ingerilor si sa imi fac o cruce,dar nici aceasta nestiind de ce trebuie sa o fac.

De mica am crescut cu frica de moarte ,tatal meu imi spunea ca pamantul v-a fi distrus de bomba atomica intr-o zi,si acest lucru ma facea sa fiu si mai disperata desi eram copil,ma intrebam: „De aceea exist acum numai pentru a muri?”…si multi copii inca in ziua de astazi cresc cu aceasta frica,deoarece nu este nimeni sa le spuna despre adevaratul Dumnezeu, despre Fiul Sau care a murit pe cruce pentru pacatele noastre, si care a inviat , a biruit moartea , si prin dragostea Lui fiecare poate avea acest dar al vietii vesnice. Ioan 3:16 ne spune foarte clar aceste lucru.

Pentru prima data in viata mea am auzit acest adevar dupa Revolutia ce a avut loc in tara noastra.Am fost la o biserica crestina unde se citea Cuvantul lui Dumnezeu si toti oameniii se inchinau cu bucurie lui Dumnezeu,si am simtit prezenta lui Dumnezeu in acel loc. Nu mi-a venit sa cred, cand am auzit pentru prima data caci Domnul Isus a murit si pentru pacatele mele,si caci El a inviat din morti si prin El pot sa am si eu acest dar al vietii vesnice.Am plans de bucurie.Am inceput sa citesc Biblia si am aflat mai multe despre cine este cu adevarat Dumnezeu si ce inseamna sa fi un crestin adevarat.De atunci viata mea este condusa de Dumnezeu prin Cuvantul sau,prin Biblie.

Dumnezeu a schimbat dorintele mele,si mi-a pus in inima dorinta de a spune despre El la toti cei din jurul meu, la cei ce traiesc fara nici o speranta la fel cum am trait si eu.

M-am dus in baruri , discoteci la petreceri , ca sa le spun prietenilor mei despre speranta vie pe care o pot avea. Am citit despre Albania ca fiind un stat ateists, si am inceput sa ma rog pentru aceea tara, care in prezent este musulmana 75%, si Dumnezeu mi-a deschis usi sa pot sa merg si acolo si sa le spun si musulmanilor despre Cel ce este Calea, Adevarul si viata.

Acum stiu caci a trai este Cristos si a muri este un castig!!!Si traiesc prin promisiunile pe care le am de la El…Caci pot Totul in Christos care ma intareste!!

El a murit pentru pacatele intregii lumi,pentru ca sa mantuiasca pe Toti cei care cred in El.!!

„Cine crede in Fiul lui Dumnezeu , are marturisirea aceasta in el;cine nu crede pe Dumnezeu ,Il face mincinos ,fiindca nu crede marturisirea,pe care a facut-o Dumnezeu despre Fiul Sau.

Si marturisirea este aceasta:Dumnezeu ne-a dat viata vesnica ,si aceasta viata este in Fiul Sau.

Cine are pe Fiul,are viata;cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata.

1 Ioan cap.5(10-12)

Daniela Nica.

Read Full Post »

Marturia #1

Cine eram si cine sunt?

„Nu este nebun cel care da ceea ce nu poate tine, pentru a castiga ceva ce nu poate pierde.” John Elliot

Am preferat sa incep marturia mea cu acest citat pentru ca eu inainte sa il cunosc pe Domnul Isus eram opusul acestui citat. Eram nebunul care nu dorea sa dea ceea ce nu putea tine. Iubeam pacatul si credeam ca am gasit fericirea. Aveam impresia ca a fi cel mai bun sau cel mai popular este implinirea oricui, si ca o data reusit acest lucru, voi fi fericita. Din fericire nu a fost asa. Si zic din fericire pentru ca ii sunt foarte recunoascatoare Domnului ca am fost in planul Sau.

Dezamagita de prieteni, si de viata am ajuns la o intalnire unde am auzit despre Domnul Isus, despre dragostea Lui fata de mine in a muri pe cruce, si despre ura Sa fata de pacatul din viata mea. M-am rugat in aceea seara insa acum la 8 ani de la aceea rugaciune realizez ca nu aceea rugaciune m-a salvat ci DOMNUL ISUS in indurarea sa a avut mila de mine. Nu faptul ca eu am spus aceea rugaciune m-a facut crestina,ci datorita faptului ca „Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.” Luca 19:10

Isus, fusese strapuns pentru mine si atunci cand am realizat acest lucru nimic nu m-a mai putut tine acolo unde eram. Nimic nu ma mai putut tine sa dau ceea ce nu puteam tine pentru a castiga ceea ce nu puteam pierde. Merg cu Domnul Isus de 8 ani, asta nu inseamna ca sunt perfecta, insa traiesc prin harul Lui. Depind de El si vad asta in fiecare zi din viata mea, vad ca sunt ceea ce sunt numai datorita Lui.

Mihaela Hahne

Read Full Post »