Aseara am luat in mana una din colectiile de scrieri ale lui C. S. Lewis pe care o am de aproximativ 200,000 ani (bine, poate exagerez un pic)… Oricum, m-am gandit sa impartasesc un pasaj din Afacerile Cerului care pe mine m-a pus putin pe ganduri.
„Pericolul Teologilor”
„Au existat oameni…care au devenit asa de interesati de a dovedi existenta lui Dumnezeu incat au ajuns sa nu le mai pese de Dumnezeu…ca si cum Domnul cel bun nu avea nimic mai bun de facut decat sa existe! Au fost unii care au fost asa de ocupati cu raspandirea Crestinismului care niciodata nu s-au gandit la Hristos. Omule! Vezi lucrul asta in subiecte mai putin importante. N-ai auzit niciodata de un iubitor de carti care cu toate ca are primele aparitii si deasemenea cu autograf a pierdut puterea de a le citi? Un organizator de acte de caritate care si-a pierdut dragostea pentru cei saraci? Este subtilitatea tuturor capcanelor.” -C. S. Lewis
O, cat de adevarat este ca putem sa devenim iubitori de teologe, doctrina etc. si sa devenim asa de prinsi in idei si sisteme ca ne pierdem dragostea pentru Dumenzeu si placerea de a-L intelege. Bineinteles ca nu spun sa ne oprim din a studia marile adevaruri ale Scripturii. Doamne fereste!!! Dar trebuie sa ne ferim de ca cadea in acest pericol despre care vorbeste Lewis.
O Doamne, uimeste-ne cu harul Tau. Fa-ne sa crestem in dragostea noastra pentru Tine si fata de cei din jurul nostru. Cu adevarat indurarile Tale sunt noi in fiecare dimineata. Mare este credinciosia Ta Doamne. Satisface-ne, prin a Te revela noua mai mult si mai mult. Amin.
J. C. Hahne
„Omul a carui doctrina este subreda, va fi subred in toata viata sa.”
TPH 